Article for our Romanian audience by Thomas Tolnai
La ora la care scriu acest articol, a patra ediție TranslateCluj tocmai a luat sfârșit. Inevitabil, în discuțiile din cadrul conferinței a apărut și problema spinoasă a tarifelor, motiv pentru care m-am gândit să scriu câteva rânduri pe această temă. Poate, cine știe, va avea o contribuție, cât de mică, la spargerea cercului vicios în care ne tot învârtim de atâția ani de zile…
Menționez, înainte de toate, că 80% dintre clienții cu care colaborez sunt agenții. Sunt de părere, așadar, că traducătorii și agențiile de traduceri trebuie să fie parteneri pe piața traducerilor, nicidecum adversari sau, mai rău, dușmani. Până la urmă, o piață mai bună cu condiții bune și tarife corecte va aduce beneficii ambelor părți
„Nu putem oferi mai mult. Acesta este prețul pieței!”
Sună cunoscut? Este scuza pe care proprietarii de agenții de traduceri o oferă colaboratorilor și viitorilor colaboratori când aceștia strâmbă din nas la tarifele minuscule propuse*. Dar să vedem ce se ascunde în spatele afirmației. Aparent, ea exprimă neputința agențiilor de a-și negocia tarife mai bune cu clienții finali sau cu agențiile mari care subcontractează servicii de traducere.
Dar eu refuz să cred că proprietarii de agenții sunt neputincioși! Sunt convins că pot mai mult, și o spun fără nicio urmă de ironie. „Prețul pieței”, acel preț al pieței, este sinonim cu celebra sintagmă „zona de confort”. Este prețul pe care agențiile se simt confortabil să-l plătească colaboratorilor. Dar nu se spune mereu că trebuie să facem eforturi să ieșim din zona de confort? Și mă întreb: nu ar trebui și noi, traducătorii, să-i ajutăm pe partenerii noștri să iasă din zona de confort?
Să presupunem, de dragul discuției, că toți colaboratorii unei agenții se hotărăsc să-și mărească, peste noapte, tarifele. Ce va face agenția? Își va înlocui întreaga „gardă” de colaboratori? Nu o fi mai ieftin să-și renegocieze la rându-i tarifele cu clienții săi? Bine, bine, ați putea spune, dar clientul final nu-și va căuta alt furnizor de servicii care lucrează cu prețuri mai mici într-un asemenea caz? Posibil, dar, mergând mai departe cu raționamentul, cum ar fi dacă toate agențiile din România ar decide să-și crească brusc tarifele? Sigur, exemplul este extrem, dar ce vreau să subliniez e că prețul înlocuirii unuia sau mai multor furnizori nu e de neglijat! E nevoie de timp, efort și chiar bani pentru a găsi furnizori noi.
Traversăm o perioadă de inflație galopantă, prețurile cresc peste tot. În domeniul construcțiilor, de exemplu, prețul materialelor s-a dublat în decurs de un an. Uitați-vă în jur, s-au oprit construcțiile? Nu. Sigur, oamenii sunt mai cumpătați, încearcă să-și eficientizeze strategia de investiții, dar nu renunță definitiv la construcții (și nici nu-i văd târguindu-se prea mult prin Dedeman și Leroy Merlin).
Același lucru îl vor face și clienții care au nevoie de servicii de traducere. Aaa, se va traduce mai puțin? Nu e exclus! Vor cere clienții mai multă calitate în schimbul unui tarif mai mare? Fără îndoială! Dar asta nu va face altceva decât să ne scoată și pe noi din zona de confort. Va trebui să traducem mai bine, să ne specializăm, să învățăm mai mult și să verificăm de două ori traducerea înainte de a o livra. Iar cei care nu vor face față vor părăsi piața și vor găsi alte domenii în care să performeze. Nu e nicio tragedie! Traducerile nu sunt pentru toți.
Știu, când ești freelancer, lucrurile sunt complicate. Lipsa de certitudine are un efect puternic asupra psihicului. Suntem tentați să acceptăm, totuși, „oferta” de 15-20 de lei pe pagină din teama că mâine s-ar putea să nu avem ce pune pe masă. Și, la o adică, ne facem un calcul rapid și ne dăm seama că, dacă ne-am dubla productivitatea, am putea obține un venit… decent. Așa că începem să căutăm soluții. Și nu trebuie să căutăm mult, Google Translate și DeepL sunt la un clic distanță. Începem să le folosim și ne bucurăm că ne putem chiar tripla numărul de cuvinte traduse pe zi! Însă aparențele înșală…
Traducerea automată este un instrument valoros (sic!) dacă știi cum și mai ales cât să o folosești. Dar dacă devenim noi înșine „mașini” care bagă și scot texte din Google Translate și nu mai avem timp decât să schimbăm una-două prepoziții înainte de predarea proiectelor, am cam abdicat de la rolul de traducător profesionist.
În timp, clienții finali vor renunța la traducerile făcute de noi pentru că, ok, calitatea n-o fi pe primul loc pentru clienții care plătesc puțin pe traduceri, dar nu e chiar de aruncat la gunoi… Calea multiplicării excesive a productivității este periculoasă și are o singură destinație: falimentul. În câțiva ani, acumulăm frustrări peste frustrări și vom lua, inevitabil, decizia de a ne căuta alte joburi…
***
Ca tagmă, suntem deseori nemulțumiți de statutul pe care îl avem în societate. Ne plângem că munca nu ne este apreciată la adevărata valoare. Vorbim adesea de nevoia de schimbare, însă facem prea puțin ca să ne îmbunătățim condiția. Trebuie să înțelegem că schimbarea vine doar dacă o facem noi. TranslateCluj s-a născut tocmai din dorința de a contribui la această mult clamată schimbare în comunitatea extinsă a traducătorilor și interpreților din România. Nu ne propunem să rezolvăm toate problemele profesiei, nu ne propunem nici măcar să rezolvăm multe probleme, însă credem că putem crea un mediu coerent în care traducătorii să poată învăța și să-și poată dezvolta competențele în diverse domenii conexe activităților de traducere și interpretare. TranslateCluj vă așteaptă și la anul cu noi sesiuni, ateliere, prezentări și discuții la un pahar de vin sau prosecco!
* Nu vreau să sugerez că toate agențiile din România oferă tarife minuscule. Și mă bucur să aflu că tot mai multe firme care oferă servicii de traducere înțeleg că trebuie să-și remunereze corect colaboratorii - se știu ele care sunt ;).
